Majoritatea durerilor de cap observate în practica clinică nu sunt recurente și sunt un semn al unei boli subiacente. Durerile de cap recurente sunt o problemă comună care poate fi diagnosticată. Este important să se facă distincția între afecțiuni precum cefaleea tensională și migrena de cele mai grave, cum ar fi leziunea structurală intracraniană.
Să o înțelegem
Prezența defectelor neurologice sau a altor simptome poate simplifica problema. Cu toate acestea, istoricul este adesea cel mai bun ghid clinic pentru diagnostic și management. Aceste puncte generale vă pot ajuta să determinați gravitatea tulburării. O durere de cap care este pulsatilă sau arzătoare, mai degrabă decât durerile de cap de tensiune, este mai gravă.
Durerea difuză indică mai degrabă o afecțiune de bază gravă decât durerile de cap difuze. Importanța durerilor de cap localizate deasupra regiunii frontale sau occipitale este mai mare decât a celor localizate deasupra vertexului. Leziunile organice sunt adesea cauza durerilor de cap care provoacă insomnie. Durerile de cap apărute recent sunt mai grave decât cele care sunt prezente de mult timp.
E bine de știut
O leziune intracraniană este o afecțiune în care există simptome precum epilepsia sau vederea dublă. Dureri de cap după puncția lombară. Dacă există o scurgere excesivă de LCR printr-un loc de puncție, tensiunea LCR scade. Acest lucru poate duce la tracțiune asupra structurilor intracraniene. Aceasta cauzează dureri de cap postpuncție lombară.
Cefaleea psihogenă și alte simptome craniene în afecțiunile psihiatrice: Cefaleea este un simptom comun al tulburărilor psihiatrice. Acest tip de cefalee poate afecta întregul cap sau poate fi limitat la vertex sau la partea frontală. Deși senzația este adesea descrisă ca durere, o examinare mai atentă arată că este de fapt o senzație de presiune sau de apăsare.
Factorul emoțional
Durerile de cap tensionate sunt adesea cauzate de stresul emoțional sau de alți factori de stres. Acest tip de durere de cap poate dura zile sau chiar săptămâni. Analgezicele obișnuite, cum ar fi paracetamolul și salicilații, sunt ineficiente. Numeroase studii asupra pacienților care suferă de cefalee tensională au arătat că aceștia sunt adesea afectați de anxietate, depresie și ipohondrie. Acest tip de cefalee este frecvent la pacienții cu nevroză anxioasă și isterie, nevroză obsesiv-compulsivă, schizofrenie cu anxietate proeminentă și isterie. Contextul clinic, cauza și chiar etiologia vor juca un rol în investigare și tratament.
Notă finală
În majoritatea cazurilor, este necesară o anamneză detaliată pentru a determina cauza. Înainte de a trece la proceduri mai invazive, cum ar fi angiografia și ventriculografia, se utilizează proceduri de investigare neinvazive, cum ar fi radiografiile craniului și ale toracelui, EEG și axialtomografia computerizată. Asigurarea și urmărirea periodică sunt suficiente pentru acei pacienți care nu prezintă leziuni subiacente grave. Pentru a evita complicațiile ulterioare, este important să se evite medicația inutilă sau invalidismul pe viață.